Început-au clopote să bată,
Într-un ritm ce nu se vrea-nţeles,
Aprinzând o candelă uitată
Să dea umbra clipei de regres.
Clopotarii vor să se oprească,
Aşteptând un semn dezlegător,
Doritori de-o plată mai firească
Pentru cât aşteaptă-n viaţa lor.
Clopotele bat, se-aud mai tare,
Ritmul parcă-i tot mai cadenţat,
Se aprind lumini în depărtare
Rost redând destinului furat.
Clopotarii urcă iar o scară
Aşteptând un semn hotărâtor,
Încrustând pe-un bulgăre de ceară
Treptele urcate-n viaţa lor.
Clopotele bat, bat într-o parte,
Ritmul spune tot ce e de spus,
Lumea iar, în două, se împarte
Hotărând ce-i jos şi ce e sus.
Clopotarii fac însemn de cruce
Aşteptând un semn izbăvitor,
Aşteptând mereu să se usuce
Lacrima uitată-n mâna lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu